Despre noi
Departamente
Agenda culturală 2017
Investiţii
Secţia de Etnografie
Secţia de Istorie - Arheologie
Secţia de Ştiinţele Naturii
Extindere Secţie Istorie - Arheologie
Achiziţii publice
Noutăţi
O săptămână altfel la Muzeul Olteniei
ICOM-ICME/2012
Concursuri
DIVERSE
Secţia de Istorie şi Arheologie
Colecţii de Patrimoniu
Tezaur
Colecţii Arheologice
Colecţii Medievale
Colecţia Modernă - Contemporană
Colecţii de Numismatică
Expoziţie Permanentă
Galeria de artă preistorică
Antichitatea
Evul Mediu Românesc
Bănia, Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazul
Comori de Artă Brâncovenească
Epoca modernă
Epoca Contemporana
Sala Tezaurului
Evenimente
Şantier Arheologic Cioroiu Nou
Şantier Arheologic Desa
Şantier Arheologic Răcari
Şantier Arheologic Fărcaş
Expoziţii
Proiecte Culturale
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Secţia de Etnografie
Colecţii de Patrimoniu
Ocupaţii Tradiţionale
Mesteşuguri şi Obiecte de Artă Populară
Alte Colecţii
Expoziţia Permanentă
Expoziţia Facerea Pâinii
Expoziţia Ritmurile vieţii
Memoria păpuşilor jucate
Spaţii Interactive
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Evenimente
Expoziţii Temporare
Manifestări în aer liber
Expoziţii itinerante
Proiecte Culturale Interactive
Secţia de Ştiinţele Naturii
Patrimoniu Ştiinţific Colecţii
Paleontologie
Mineralogie
Botanică
Malacologie
Entomologie
Ihtiologie (peşti)
Herpetologie
Ornitologie
Mamalogie (mamifere)
Trofee
Expoziţii de Bază şi Permanente
Condiţii Fizico-Geografice ale Olteniei
ABC - Ecologic
Ecosisteme din Oltenia
Colecţia de Roci şi Minerale
Oltenia Terra Fossilis
Universul şi Sistemul Solar
Planetarium
Evenimente
Expoziţii
Proiecte Culturale
Proiecte culturale interactive
Publicaţii
Catalog Păsări
Anuar Oltenia Studii şi Comunicări
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Laborator de Restaurare-Conservare
Înainte şi ... După
Cană
Carpetă Basarabia
„ADUNAREA CAZANIILOR”
Castron
COIF GERMANIC – TIP ZISCHÄGGE
Cordon săsesc
Guler decorativ
Manuscris Bisericesc
MILIEU
PĂLĂRIE
VAS DECORATIV SÈVRES
Evenimente
Salonul Naţional de Restaurare
Manifestări Ştiinţifice
Proiecte Culturale
Valorificarea patrimoniului restaurat
Publicaţii
Personal
Arhivă
Proiecte Culturale
Publicaţii
Salonul Naţional de Restaurare
Valorificarea patrimoniului restaurat
Manifestări ştiinţifice
Carul cu oale
Bănia, Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazul

MAREA BĂNIE A CRAIOVEI

 

Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după Domnie. Este o instituție preluată din mediul unguresc (este întâlnită în sec. XIII-XIV în Ungaria și Croația). Odată cu ridicarea lui Mircea cel Bătrân ca Domn, Marele Ban preia pentru teritoriul Olteniei atribuţiile domniei (guvernare), dispunând și de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domnești. Astfel titlul de Mare Ban al Craiovei însemna cea mai înaltă dregătorie, Banul Craiovei fiind în perioada medievală al doilea om în stat după domnitorul Țării Românești.

 

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Marea Bănie cunoaşte un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominații efective în Ţara Românească. Marea Bănie ajunge din nou o instituție de prim ordin în timpul lui Mihai Viteazul.

 

 

FRAŢII BUZEŞTI

 

PREDA MARELE BAN BUZESCU, fratele mai mare din cei trei faimoşi Buzeşti, care joacă un mare rol printre boerii lui Mihai Viteazul. Născut înainte de jumătatea secolului XVI, moare în 1612. În urma fraţilor săi, fusese in ultimul timp, mare Ban al Crajovei.

De obicei, când Mihai pleca în expediţii el era lăsat să administreze ţara în lipsa Domnulul. Astfel se întâmplă când Simion Movilă uzurpă tronul viteazului principe în 1601 şi când Buzeştii rămaşi să cârmuiască ţara, gonesc pe acest domn. După moartea luí Mihal el sprijină cu credinţă pe Radu Şerban.

 

RADU MARELE CLUCER BUZESCU, fost mare spătar, cel mai vestit dintre fraţi. La 1575 fusese vel postelnic; la 1588 Spatar. Ca general însemnat al lui Mihai Viteazul e trimis, în deosebite împrejurări să apere ţara. La 1593, împreună cu Banul Udrea Băleanu şi cu 6000 osteni ai Olteniel, trecu în Ardeal pe la Turnu Roşu spre a întâlni pe Mihai. La 1595, înainte de faimoasa bătălie de la Călugăreni, el merge cu Stroe înaintea hanuluI Tătăresc la Galaţi; şi în acelaşi an sunt din nou trimişi să ia Hârşova de la Turci, pe când Banul Mihalcea asedia Silistra. Mihai îl trimite în solie la Basta; iar în domnia lui Radu Şerban îl regăsim în solie cu Tătarii.

 

Radu Buzescu moare la 10 Ianuarie 1610 fiind îngropat în mănăstirea Căluiul.

 

STROE STOLNICUL BUZESCU, al treilea frate; ilustru boier a murit în 1602, la vârsta de 70 de ani. Îl găsim mai adesea împreună cu fratele său Radu; aşa în 1595 la Vidin, când ambii îi salvează viaţa lui Mihai Vodă, înconjurat de o ceată de Turci, gata să-l străpungă. El e acel care se luptă cu fiul hanului Tătar Gherai; fiind rănit i se trage moartea şi a fost îngropat în biserica din Stăneşti (jud. Vâ1cea). A murit fără urmaşi.

 

 

MIHAI VITEAZUL

 

Mihai Viteazul (n. 1558, Târgul de Floci - d. 9 august 1601, Turda) a fost bănişor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale româneşti care formează România de astăzi: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.

 

La sfârşitul anului 1588 devine stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor după ce a plătit o sumă record de 1,5 milioane de galbeni a devenit voievod al Ţării Româneşti, efectiv de pe 11 octombrie.

 

Aderă la “Liga Sfântă” creştină, constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, din care iniţial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana (Anglia şi Polonia au manifestat rezerve faţă de politica de cruciadă a papalităţii). Ulterior aderă şi Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianţă a celorlalte două state româneşti, Moldova şi Ţara Românească. Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianța antiotomană.

 

După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Șelimbăr, 18/28 octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei.

 

În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingându-l la Bacău, și realizează astfel, prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".

 

Contextul internaţional a fost nefavorabil lui Mihai. Domnul muntean nu reuşeşte să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni, sprijiniţi de generalul Basta la (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion.

 

Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/19 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta. Capul său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: "Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei."