Abundenţa pădurilor în Oltenia a făcut ca lemnul să fie unul din primele materiale utilizate în confecţionarea obiectelor necesare omului. Categorii de obiecte din lemn care îmbracă forme artistice se întâlnesc în aproape toate domeniile legate de activitatea gospodăriei ţărăneşti: elemente de arhitectură de construcţie, mobilier, unelte, obiecte de uz casnic, obiecte de cult.
Tehnicile folosite în prelucrarea şi ornamentarea lemnului sunt: incizia, crestarea, cioplirea şi sculptura. Elementele arhitecturale pe care sculptura populară le pune în evidenţă sunt stâlpii prispelor şi foişoarelor, uşile caselor, undrelele ce maschează încheietura bârnelor la colţurile construcţiilor, cosoroabele şi grinzile, ancadramentele ferestrelor. O caracteristică a acestor elemente arhitecturale este posibilitatea ca în cazul desprinderii lor de ansamblul construcţiei să figureze independent ca lucrări de artă, iar dintre acestea stâlpii de casă reprezintă elemente arhitectonice, cele mai izbutite din punct de vedere artistic având elemente de bază ale coloanei clasice: bază, fus şi capitel.
O piesă remarcabilă prin ornamentica şi simbolica sa, prin originalitatea compoziţiilor şi a motivelor, este uşa de biserică sculptată de la începutul secolului al XIX-lea. Alături de motive decorative specifice artei lemnului utilizate şi în alte zone etnografice ca: torsada, şarpele, soarele, luna, pe uşă, sunt sculptate ornamentate precum cocoşul, maimuţa, broasca ţestoasă, vulturul bicefal, figuri de ostaşi, motive proprii, în general, covoarelor olteneşti.
O altă categorie de obiecte bogat ilustrată în colecţii, o reprezintă mobilierul compus din lăzi de zestre, dulapuri înalte, mese cu dulap, mese rotunde, scaune, confecţionate cu deosebire în centrele specializate din nordul Olteniei şi care au fost difuzate în partea de sud a Olteniei. Repertoriul de motive ce decorează aceste piese sunt în general geometrice: cercuri, semicercuri, rozete, jocuri de linii drepte şi motive fitomorfe ca brăduţul şi frunza. Lada, destinată păstrării zestrei fetei ce se căsătorea, prin valoarea ei decorativă, marchează apogeul creaţiei în materie de mobilier.
Arta lemnului se constituie ca unul din acele domenii în care virtuţile artistice ale meşterilor populari din Oltenia au fost plenar împlinite, constituind în acelaşi timp realizări de seamă ale artei populare româneşti.
