Cula CERNĂTEȘTILOR

 Cula CERNĂTEȘTILOR – monument istoric de interes naţional,

Localizare

Adresa: comuna Cernăteşti, sat Cernăteşti, jud. Dolj, strada Principală

 

Culele sunt construcţii specifice secolelor XVIII şi XIX, apărute ca o necesitate firească pentru a oferi protecție. În esenţă, ele erau destinate a fi locuinţe ale boierilor, construite în vederea apărării avutului şi vieţii membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de grupurile de jefuitori otomani, veniţi din sudul Dunării, dar și împotriva haiducilor sau a altor cete de atacatori, în acele vremuri tulburi. Aceste case special construite pentru a fi greu de cucerit, ridicate în zone strategice, jucau practic rolul unor fortificații militare care sporeau influența boierilor și le ofereau un avantaj militar în desele conflicte locale. Pe lângă funcţia sa de locuință, cula era o construcţie care îl apăra pe proprietar nu numai de primejdia din afară, ci şi de răzmeriţele posibile ale propriilor supuşi de pe moşie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule terenul era defrişat, pentru a nu permite apropierea atacatorilor fără să fie observați. Totuşi, cula Cernătescu nu era stingheră, ci făcea parte din ansamblu de construcţii al curţii Cernăteştilor, clădiri ce apar în fotografiile făcute înaintea Primului război mondial.

 

Prezentare generală

De regulă, culele aveau o formă de turn cu 2-3 etaje, fiind prevăzute cu metereze de unde se putea trage cu armele în orice parte a curţii. Deși cule s-au construit în aceeaşi epocă şi în Serbia, şi în Albania, cele din România au o caracteristică arhitectonică aparte, care le imprimă și o calitate estetică deosebită: pridvorul sau cerdacul. Iscusiţii meşteri populari care le-au construit au ştiut să le împodobească cu acest element arhitectonic unic, care, plasat la ultimul etaj, dă farmec și echilibrează întreaga faţadă.

Ultima moştenitoare a familiei Cernătescu, Jeana Ghica Cernătescu-Suculescu a donat Cula Cernăteșrilor comunităţii împreună cu o sumă mare de bani care să fie folosiţi pentru renovarea clădirii.

Ultimele reparaţii au fost făcute în 1997, când s-au sărbătorit 400 de ani de atestare documentară a comunei, şi în 1999, an în care s-a stins din viaţă şi ultima descendentă a familiei Cernătescu. Ea a fost adusă din Belgia şi înmormântată alături de strămoşii ei, lângă Biserica Sf. Nicolae din Cernăteşti, pe care tot ei au înălţat-o în anii 1820-1827.

Scurt istoric

De când datează cula nu se ştie cu exactitate. Pornind de la faptul că satul figurează în documente din secolul al XVI-lea, tradiţii orale bazate pe genealogii şi etimologii, împing şi construcţia culei în timpul domniei lui Mihai Viteazul, din a cărui oaste a făcut parte „generalul de sabie”, Cernat, devenit ulterior spătar.

Mai verosimilă e datarea culei în secolul al XVIII-lea, fiind construită de familia boierilor Cernăteşti. De fapt, istoria locului consemnează faptul că încă din secolul XIV, din porunca domnitorului Mircea cel Bătrân, aici a fost ridicată o construcție militară de către viteazul Dimitrie Cernat. Din 5 octombrie 1597, din vremea lui Mihai Viteazul, datează prima atestare documentară a localităţii, prin care „Cernăteștiul din Dolj este închinat prin poruncă domnească Sfintei Mânăstiri de la Stăneşti”.

În imediata apropiere a culei, se află școala Petrache Cernătescu, cel care a fost inițiatorul învățăturii de carte și întemeietorul școlii din Cernătești în anul 1837.

Declarată monument istoric de interes naţional, în anul 2000, Cula Cernătescu este, în acelaşi timp, şi de interes cultural deoarece, în anul 1972, în această culă s-a înfiinţat un muzeu. Câţiva profesori şi învăţători, oameni cu suflet, cu dragoste pentru satul lor, au adunat diverse obiecte şi unelte vechi din zonă pentru a face un muzeu. Profesorul Nicolae Pîrvănescu a realizat mai întâi un punct muzeistic la şcoala din sat, apoi a mutat totul în culă.

Înainte de renovarea printr-un proiect implementat de către Consiliul Județean Dolj și Muzeul Olteniei Craiova, Cula avea următoarea organizare interioară: la parter, în beciul culei, sunt expuse unelte și obiecte vechi privind principalele ocupații ale locuitorilor din satele din zonă, legate în special de agricultură. Sunt unelte tradiţionale vechi de zeci sau chiar sute de ani, care au aparţinut celor din sat.

Un loc aparte îl ocupă plugul, poate cel mai prețios obiect dintr-o gospodărie, precum și multe alte lucruri legate de stupărit.

Tot aici mai descoperim un ochi în zid, ca o fereastră. E camera secretă în care îşi ascundea averea boierul în cazul vreunui atac.

Urcând pe scările de lemn și trecând pe sub bolți, ajungi la etajul 1, unde descoperi ale piese de muzeu: monede vechi, primul clopot al şcolii, o gamă diversă de obiecte legate de viața comunității și a clasei burgheze din secolul trecut, și de cea a familiei Cernătescu, în special. Sunt expuse tablouri, efecte militare, documente, cărți vechi. Arme folosite în conflictele vremii, efecte militare, uniforme purtate chiar de către membrii familiei Cernătescu, o colecție de monezi, obiecte de scris, toate aceste ne poartă într-o lume dispărută astăzi, dar care rămâne un reper moral și istoric important pentru această zonă.

Interesante sunt cele două plăci care reprezintă mărturiile legate de înființarea școlii de la Cernătești, împreună cu Cooperativa Școlară din timpul Regatului, din anul 1935. Putem răsfoi câteva cărți vechi, scrise în limba slavonă, cu tematică în general religioasă, editate la jumătatea secolului 19. Tot aici există câteva documente istorice care dovedesc menționarea acestei zone, unul emis de Mihai Viteazul în 1597 și altul de către domnitorul Grigore Bibescu. Se poate studia şi arborele genealogic al familiei Cernătescu, începând cu Mihai Balica Cernătescu, spătar „pe la 1700”.

Tot la primul nivel se găsesc şi fosile de animale care au fost descoperite în zonă cu 1-5 milioane de ani în urmă şi, mai ales obiecte şi documente care atestă prezenţa neîntreruptă  a oamenilor pe aceste meleaguri.

La etajul al doilea, s-a reconstruit cu multă migală un interior de casă țărănească cu obiecte originale donate de oameni ai satului.

În prima încăpereeste odaia de dormit, unde există un pat, perne, scoarțe și covoare cu motive oltenești, haine croite în gospodărie, diverse alte țesături și obiecte brodate, dar și un război de țesut. Din culă nu aveau cum să lipsească icoanele, pictate în stil  – naiv, ca o dovadă a importanței credinței și a obiceiurilor creștine în viața cotidiană din epoca.

Cea de-a doua odaie este cea destinată pregătirii hranei și servirii mesei. Vatra cu ogeac, unde se făcea focul și se cocea pâinea, diverse vase de pământ, masa în jurul căreia sunt așezate câteva scăunele, sunt reperele cotidiene ale existenței locuitorilor zonei. Obiecte de lemn, cum sunt lingurile de diferite mărimi și forme, farfurii și blide de lut, ulcioare, fiare de călcat, toate acestea se regăseau într-o gospodărie din secolul trecut, fiind doar câteva dintre obiectele păstrate cu sfințenie în acestă sală din muzeu.

Muzeul este în prezent în administrarea Muzeului Olteniei din Craiova.

Potențial turistic

În satul Cernătești, se află și Biserica ”Sf. Nicolae”, ctitorie a boierilor Cernătești și Oprani din 1820.

În satul Rasnicu Oghidan se găsește conacul gen. Săulescu ce va fi renovat și  transformat într-un centru cultural/expozițional/pentru evenimente.

Modalităţi de acces

Dinspre Craiova – Se merge pe DJ606, iar la ieşirea din comuna Breasta se continuă pe DJ606B pe drumul către Argetoaia, iar la prima bifurcaţie se merge către stânga până în Cernăteşti (35 km)

Dinspre Dr. Turnu Severin sunt trei posibile rute, dar cea mai scurtă are 105 km.  Din E70/DN6, după Stehaia, la ieşirea din Jugastru se face dreapta şi se intră pe DJ606C, se trece prin Argetoaia şi se continuă până în comuna Greceşti, de unde se virează la stânga pe DJ606B şi se ajunge la Cernăteşti.