Diorama Lunca Dunării prezintă mozaicul de ecosisteme din sectorul neîndiguit Ghidici – Ciuperceni, aici păstrându-se încă vechea morfologie a luncii, cu relief haotic de dune mobile şi imobile dispuse în fascicule, cu depresiuni şi cuvete lacustre printre ele.
Prin urmare, atât în dioramă cât şi vitrinele ataşate la aceasta s-au reconstituit habitatele specifice zonei inundabile a Dunării (păduri cu specii lemnoase spontane: Salix sp. şi Populus sp., bălţi cu stufării întinse, pajişti hidrofile, xeromezofile şi xerofile între care se interferă dune cu floră de nisipuri, păduri de Robinia pseudacacia şi mici suprafeţe agricole) în care s-au etalat cele mai reprezentative elemente de faună: vertebrate şi nevertebrate, acvatice şi terestre.
Materialul bidimensional care completează acest segment al expoziţiei face referiri la: resursele naturale ale Luncii Dunării, funcţiile zonei inundabile, ostroavele Dunării – ca zone optime de conservare a biodiversităţii, precum şi la consecinţele nefaste ale îndiguirii, unele din acestea fiind anticipate chiar de marele biolog Grigore Antipa.
