Portul popular oltenesc, prin varietatea pieselor ce-l compun, al tehnicilor şi materialelor folosite, a organizării decorurilor, pe suprafaţa pieselor şi motivelor decorative utilizate reprezintă unul din cele mai complexe domenii ale artei populare. Oltenia, zonă etnografică cu o individualitate artistică de mare expresivitate, cunoaşte o mare diversitate de tipuri de costume. Specificităţile sunt determinate de dispunerea şi tratarea motivelor sau de importanţa mai mare acordată unei anumite piese din ansamblul costumului, ca urmare a unui mediu cultural -artistic diferenţiat, generat de condiţiile social-economice diferite.

Subzonele etnografice, cristalizate în decursul vremii în Oltenia, corespund în general vechilor unităţi administrative: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Romanaţi şi Dolj.

Portul popular din Mehedinţi. Principalele piese componente ale costumului de Mehedinţi sunt: vâlnicul, catrinţa, cămaşa, cârpa de bumbac sau borangic. Nota specifică a acestui costum este dată de folosirea într-o proporţie mai mare a culorii negru în decorarea pieselor, în special a catrinţelor, vâlnicelor şi cămăşilor dar şi de folosirea firului lat metalic de culoarea argintului pentru ornamentarea vâlnicului care aici poartă denumirea de crăţ. Decorul este plasat în partea inferioară a piesei de cele mai multe ori având forma unei hore.

Portul popular din Gorj. Este alcătuit din catrinţe (cea din faţă numită fâstâc, iar cea din spate cătrinţoi), apoi vâlnic, cămaşă sau ciupag cu poale, cârpă de bumbac sau borangic, cojocul şi şuba pe timp de iarnă. Ceea ce caracterizează costumul de Gorj este armonia cromatică, tonurile vii de albastru, roşu şi alb, decorul variat al vâlnicelor format îndeosebi din motive geometrice ca: romburi, cruciuliţe, spirale. Un moment important în evoluţia costumului gorjenesc îl constituie apariţia portului schilăresc în jurul anului 1900 care adaugă noi piese la costumul tradiţional, contribuind la îmbogăţirea ornamenticii, a materialelor din care se confecţionau piesele prin introducerea postavului.

Portul popular din Vâlcea. Se impune prin coloritul catrinţelor, vâlnicelor şi cămăşilor în albastru şi roşu aprins.Vâlnicul se poartă cu o catrinţă în faţă bogat ornamentată. O trăsătură comună a costumului din partea de nord a Vâlcii şi Gorjului este răspândirea relativ mare a costumului transilvănean din zona Sibiului ca urmare a stabilirii în unele localităţi din aceste zone de păstori ardeleni în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, care au adus şi păstrat portul tradiţional, fiind apoi adaptat şi în alte zone.

Portul popular din Romanaţi. Ceea ce conferă individualitate costumului de Romanaţi este preferinţa pentru motivele avimorfe şi florale într-o manieră proprie cu contururi puternic stilizate, apropiate de cea a chilimurilor, deosebită de zonele învecinate. Decorul catrinţelor care aici poartă denumirea de boscele este dispus în partea inferioară a piesei compunându-se din motive colorate în roşu, galben, albastru. Aceleaşi culori le întâlnim pe şube şi giubele, apropiindu-se prin bogăţia ornamentală de bogăţia costumului schilăresc din Gorj, dar deosebindu-se prin culorile vii ce le înfrumuseţează. În Romanaţi, o notă specifică o dă costumului femeiesc casacul, o haină lungă, închisă, croită pe talie, fără mâneci cu ornamentare similară şubelor. Cojoacele bogat ornamentate şi şubele femeieşti cu mânecă scurtă şi aplicaţii de găitan negru şi albastru, constituie de asemenea o trăsătură a portului din această regiune.

Portul popular din Dolj. Este compus din cămaşă sau ciupag, cârpă de borangic sau bumbac, vâlnic asociat cu catrinţă în faţă sau numai vâlnic. Motivele geometrice domină în compoziţia decorului sub formă de romburi sau figuri omeneşti stilizate de forma păpuşii cu două capete. Broderia acoperă pieptul cămăşii, altiţa, încreţul, gulerul şi mâneca. Culoarea broderiei este în armonie cu a ţesăturilor ce împodobesc vâlnicele şi prestelcile.

Costumele bărbăteşti din Oltenia sunt mai simple decât cele femeieşti neînregistrând, de la zonă, diferenţe mari. Ele se compun din cămaşă albă brodată pe piept cu mătase albă, din cioareci, şubă, cu decor similar şubelor, căciulă iarna şi pălărie vara, opinci.În partea de sud a Olteniei se poartă ipingeaua cu broderii pe guler şi piept.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.